Serigrafia nu este un proces de imprimare prea complicat. E cea mai veche forma de imprimare a textilelor, poate mai veche de 2000 de ani chiar.
Sigur, exista variante moderne de personalizare tricouri, tot felul de folii PVC, termotransfer, dar pentru noi cel mai important e sa ne placa ce facem. Si sa ne placa produsul finit, ca altfel nici nu merita mentionat. Nu poti sa vinzi unui client ceva ce nici macar tu nu ai vrea sa porti.
Zilele trecute ma jucam in Photoshop de dragul amintirilor din copilarie. Cand am terminat de pus in pagina totul am stat un pic pe ganduri. Ce fac eu cu imaginea asta frumoasa si cum reusesc sa o pun pe textil intr-un mod eficient, fara bataie de cap si totusi sa reusesc sa obtin un rezultat placut?
Am separat culorile in CMYK, le-am transformat pentru print de serigrafie si am intrat in atelier sa developez. Aveam niste sabloane pregatite pentru developat si i-am dat bataie.
Rezultatul e miraculos, recunosc. In imaginea asta e doar un tricou de test pe care-l aveam mototolit intr-o cutie speciala cu tricouri.
Bineinteles ca in procesul creatiei m-a cam luat valul si am reusit sa distrug doua sabloane. Asa ca va trebui sa le developez din nou. Am pus sita cu emulsie peste tricoul care era incalzit la 200 de grade celsius. Bineinteles ca emulsia s-a topit si s-a desprins de pe sita. E vina mea, nu am avut rabdare. Mi-a placut primul print si am continuat cu inca doua si am incercat sa dau cerneala prea repede. Important e ca stiu cu ce am gresit.
A doua zi am stat un pic pe ganduri si nu am reusit sa gasesc curajul sa comand 10 tricouri albe de la furnizor. Pur si simplu nu mai aveam chef de serigrafie. Mi-era teama sa nu gresesc. Am decis sa lucrez cu ce am in stoc.
Mai aveam 15 tricouri negre care stateau degeaba si am gasit intr-un sertar niste hartie transfer termic in format A4 de la un furnizor din Romania. Hai sa vedem ce poate sa iasa cu un fier de calcat.
Nu am fost niciodata omul care sa lucreze "ca la carte" - intotdeauna am incercat sa eficientizez, optimizez si sa reduc costurile. Daca se poate sa pun imaginea asta pe un tricou negru fara presa aia speciala pe care o au toate atelierele de personalizari din mall, atunci eu pe jumatate am reusit. Am bagat fierul de calcat in priza si mi-am aliniat imaginea. Si uite ce a iesit.
Da, ok... fideltate maxima. Despre culori nu mai vorbesc - destul de vii, cu umbre, nuante, nu ca printul meu CMYK de ieri. Iar ma simt ca am descoperit America. High Definition, cum ar zice unii.
Dar nu e ce trebuie. Cand pui mana pe tricou, zici ca iei o bucata de hartie plastifiata in mana. Nu e ceva comfortabil. Daca reusesti sa treci peste aspectul asta atunci ok. Dar sa te fereasca sfantul sa iesi afara la vara cu el, dupa 3 minute de stat in soare o sa se incinga si o sa se simta ca naiba. E oribil sa printezi asa ceva pe textil. Pe un rucsac sau alt mediu ar fi fost ok, dar pe tricouri... sincer nu imi place.
Asa ca m-am intors frustrat inapoi la serigrafia mea in atelierul meu. Nu cred ca imi place hartia termotransfer. Unora le place.
Tricoul imprimat prin serigrafie e altceva. Cand pui mana pe print, nu il simti. Asta daca ai doar o culoare. Daca ai 3-4 culori una peste alta se simt, dar nu asa de plasticoase. Folosesc cerneala pe baza de apa, car intra in fibra si efectiv coloreaza fibra tricoului. In alta ordine de idei, imprimeul traieste la fel de mult ca tricoul. Pe cand cel de la hartia de transfer termic... eventual se va dezlipi. Dupa 100-200 de spalari habar nu am. Dar stiu sigur ca nu va trai la fel de mult ca si tricoul.
